vineri, 19 decembrie 2008

nu am renuntat la zambete si rasete:P


...stau cu mana pe taste...asteptand sa imi vina inspiratia...asa ca ma apuc de scris...orice...imi vine sa vorbesc aiurea..despre tot si despre nimik...fara vreo legatura intre subiecte...fara sa apuk sa gandesc ce vreau sa spun...vreau doar sa fac ceva...cred ca asta e problema mea...adika cred ca am ajuns sa fac nimik din ceva..si nu invers...dar speranta moare ultima asa ca am zis k e o zi perfecta de a incepe de la 0..si uite k asta coincide cu unele evenimente care s-au petrecut in ultimele zile...

E vineri..si pt sa spun ca oficial am intrat in vacanta...desi eu am intrat de miercuri..ma rog...de luni:">...totusi desi ar trebui sa fie un moment de bucurie..si nu zik k nu e...parka imi strange inima...deoarece k de fiecare data..vacantele nu ma prind in cluj..nu ma plang...dar akum parka imi las aiki ceva...mai mult decat deobicei..poate k m-am maturizat si am invatat sa imi apreciez prietenii adevarati...stiu cu siguranta k le voi duce dorul..voi duce dorul luminilor din centru, ceaiului din zorki, blogului(pt k nu voi avea sansa sa stau pe net asa de mult k deobicei)...mess, zambetul de catel, rasete cu voi, baruri imbibate in fum...taximetristi draguti:)), colegi de facultate, povesti fara sens la telefon, instructorul de soferi:P..iulius mall, filme la cinema...dar compeseaza faptul ca ne intalnim curand...si ca cu unii dintre voi imi voi petrece inceputul de an:D

Va astept pe toti cu bratele deschise...si cu un zambet pe buze>:D<...love u all;)

joi, 18 decembrie 2008

over and over

Dupa o noapte agitata, in care am reusit sa ma invart 4 ore pe de o parte pe alta, sa ma gandesc la ziua care ma asteapta...m-am trezit la 6..prea obosita sa mai gandesc, prea agitata sa mai manak(si asta se intampla tot mai des), prea indiferenta...
Eram in fata cladirii, asteptam sa se intample ceva..vroiam sa trec cu bine de incercarile din fata mea, sa nu dau dovada de slabiciune, de incompetenta..si ghici ce am asteptat in frig...3 ore jumate(mai bine stateam acasa la cafea)...k sa pik examenul ala idiot...pe mama am sunat-o a 2a...simteam k pika cerul pe mine...k ceva ma strange de gat, ca incet incep sa plang...desi stiam k nu aveam cum sa il iau k am invatat cu o zi inainte..k nu imi doream carnetul...si totusi...m-am simtit aiurea.
Nu vroiam sa dau explicatii, sa aud comentarii tampite..stupide..si mirari...vroiam o vorba buna, un ajutor sa trec peste...
Poti sa spui ca sunt o copila...ca sunt naiva...ca sunt orgolioasa...dar cum sa nu fiu toate astea daca sunt o visatoare...am vorbit cu mama la telefon...i-am spus ca pentru mine nu exista o a2a incercare...atunci nu vroiam sa aud de ea..akuma la rece..as vrea sa merg inainte..sa demontrez k a fost o gresala...dar mi-e frika..ma gandesc daca nu cumva chiar nu sunt facuta pentru asa ceva. Am fugit akasa sa imi las lucrurile si am mers unde am simtit ca pot sa stau linistita..unde nu trebuie sa ma simt aiurea k nu am reusit..unde nu trebuie sa dau explikatii..unde nu trebuie sa vorbesc k lumea sa inteleaga ce simt, ce vreau...asa k am mers la ramona...ms pt tot ramo..chiar mi-a prins bine discutia cu tine.
Pe tot parcursul zilei am fost insotita de o durere de cap...nu e o durere puternica...cat constanta..si sacaietoare...durere ce tine de ceva zile...
Ajung acasa....pe masa (mai am una pe aiki...ma mut...si tot dispar din lucruri :)))...ma uit la telefon, asteptam un semn..nu a venit..m-am resemnat...inca sper la un semn:))..naivitatea asta...ai dreptate anca...o iau razna:))
Maine e ziua care daca incepe cum am planuit o sa fie bine...sau makar inceputul...si finalul iar...orikum..maine sper k apuk sa vad mai multe persoane...pe unele nu le-am vazut de 2-3 zile..si deja le simt lipsa..



Astept o lacrima pe obraz...dar poate sa fie de fericire?...

P.S1...azi am facut cunostinta cu andu;)..nice 2 meet u;)...
P.S2...m-am decis k mai merit o incercare...deci ne auzim cu subiectul asta peste 17 zile;)
P.S3...multumesc tuturor celor care au avut azi o vb buna pt mine...poate ca nu meritam..dar multumesc>:D<

luni, 15 decembrie 2008

Bulletproof glass


Toti avem un scut care ne protejeaza de rautatile exterioare, care daca o da in bara, ne superprotejeaza si de ce nu ar trebui...atat de mult tinem de acest scut, incat incetam sa mai fim oameni...devenim simpli roboti care nu simt emotii.
Odata cu trecerea timpului...se spune ca ne maturizam..unii sau poate majoritatea se prostesc..si prea putini sunt cei care devin mai intelepti...aceia sunt adevaratele comori de care ai nevoie in viata ta..eu cresc..inca nu stiu daca ma maturizez..sau daca numai ma tampesc..cred ca e o combinatie..orikum undeva akolo in mine copilul ramane...si slava cerului am doza de nebunie necesara, incat sa nu ma las doborata de mici obstacole menite sa imi perturbe drumul. Azi m-am trezit la 6 fix...inca somnoroasa..era mult prea devreme pentru mine, am pus mana pe telefon...am sunat lumea importanta(am dat trezirea oamenilor)..iar eu asa somnoroasa si simtind caldura patutzului meu..m-am cuibarit pentru inca 10 min...care oops s-au facut 3 ore...ma trezesc inca obosita, merg la baie ma uit in oglinda..slava cerului k nu vedeam bine...eram inca adormita, fac ce fac prin casa si ma pun incet...foarte incet sa invat...aveam partial la ora 14, si inca nu stiam nimic...stiam ca porcul nu se ingrasa de ajun...dar incercarea moarte nu are;)..deschid laptopul si imi pun muzika...era tot ce aveam nevoie...noua melodie de la pussycat dolls-hush hush e sublima...era tot ce aveam nevoie la ora aia. Invat asa un pic, cat sa scriu ceva pe foaia aia blestemata, imi pun lucrurile in geanta..imi caut o caciula nu gasesc...ma enervez...dar imi trece pana deschid usa la de apartament..ies...phuu ma loveste un frig si imi iau inima in dinti...ori merg la partial ori fac cale intoarsa spre pat...varianta a2a era foarte tentanta...dar aveam de rezolvat si partialul asta...
In taxi se auzea o melodie pe ritmuri de salsa...m-a inviorat instantaneu...eram gata sa incep calumea ziua..totul bine si frumos pana cand ajung in fata facultatii si imi dau seama k acuma ii acuma:)))...sau stiu sau nu...(nu imi place k lumea sa imi spuna sa invat...pt ca fac chiar opusul..dar daca ma calci pe coada si ma subestimezi..tac si inghit pana cand imi ajunge..si atunci...iti demonstez k pot mai mult decat credeai k sunt capabila...te reduc la tacere...in ceea ce ma priveste..si apoi iar ma pun la linistite in carapacea mea). Imi intalnesc colegii de grupa..parca lucrurile erau mai bune..toti eram pasta...e oarecum reconfortant gandul k nu esti singurul in acea situatie. Astept sa iasa de la test grupa lui Ionut...il asteptam sa imi spuna daca a stiut...a iesit..tarziu ce ii drept...dar a iesit...cu un zambet, care imi spune ca fato totul e bine...e lejer...am vb cu el cateva secunde...m-a trezit inima care imi batea cu putere...eram constienta k eram la 2 pasi de victorie..sau la tot atatea pasi de esec. Profa ne aranjeaza in banca...iar eu deja eram cu mintea in alta parte...stiam sentimentul de dupa...epuizare...oboseala cronica...neputinta de a zambi..
Partialul lejer...si sentimentul de dupa la fel cum ma asteptam..am simtit cum se ridica o piatra de pe inima...stiam k de akuma pot sa zic ca sunt in vacanta.
Acasa primesc un telefon...merg la patine:X...nu ma sinteam capabila, dar trebuia sa fac ceva...sa sarbatoresc..plus k planul meu e sa trec si pe la starbucks...phuay dragul de starbucks..l-am neglijat in ultima perioada...dar imi fac prezenta imediat:D...
Brb...am primit un mesaj...;))...dragut...zambesc...e de bine..brb sa ii dau un raspuns...........back..unde am ramas?...a da starbucks...si patine...uhhh...mergea mai bine un ceai din zorky...dar si stabucks e bun...
Ma pregatesc de plekare...ne vedem mai inkolo;)...sau cine stie ne intalnim pe gheata;)
.
.
.
Am ajuns akasa...distractie si realitate pe gheata...am pikat..important e ca m-am ridicat(vb lui Dan)...o seara cu multe urcusuri si coborasuri...in momentul asta balanta se inclina ...in ce parte e inca un mister;)..pentru voi...dar pot sa spun k si pentru mine...

sâmbătă, 6 decembrie 2008


ma tot uit la blogul meu...si realizez ca as vrea sa scriu ceva, dar nu stiu ce...sunt asa de cateva zile...incerc sa nu scriu aiurea...doar de dragul de a exista o postare noua...dar simt ca daca nu scriu ma pierd incet printre restul blogurilor. Sunt o persoana care se plictiseste repede...poate asta e si motivul pentru care mai am anumite momente de lipsa de spirit...ma misc ca o fantoma prin casa, fara un gand anume, fara un scop bine definit...fara sa scot doua vorbe...probabil si din lene...dar cu siguranta si din cauza vremii care e absolut de kkt. Cred ca sunt doar obosita..si ma gandesc cu groaza la vacanta de iarna...unde nu o sa reusesc sa imi incarc bateriile ci sa le epuizez...cu siguranta tanjesc dupa momente de liniste...adika agitatia din gurul meu simt k efectiv ma deprima...bai fratilor...ziua are 24 de ore...hooo...as vrea sa fiu in preajma oamenilor, dar sa nu comunikam verbal...sa stam...asa k prostii, dar sa stim ce gandim...nu ca un moment stanjenitor in care te gandesti...hai ma zi ceva...sa existe o conversatie..nu la momente de acelea ma refer..ci la momente in care e liniste si totusi nu e stanjenitor...akuma nu gasesc cuvantul...

Azi e zi de pierdut vremea in pat...asa ca brb...ma duk sa dorm;))

miercuri, 3 decembrie 2008

TIME can't be given. But it can be shared



CHRISTMAS SPIRIT





One thing of great importance can affect a small number of people. Equally so, a thing of little importance can affect a multitude. Either way, a happening - big or small- can affect an entire string of people. Occurrences can join us all together. You see, we're all made up of the same stuff. When something happens, it triggers something inside us that connects us to a situation, connects us to other people, lighting us up and linking us like little lights on a Christmas tree, twisted and turned but still connected on a wire. Some go out, others flicker, others burn string and bright, yet we're all on the same line.

I'm reading about people who, not unlike parcels, hide secrets. They cover themselves in layers until the right person unwraps them and discovers what's inside. Sometimes you have to be unravelled in order to find out who you really are.

P.S...question 4 u all:
If you could wish for one gift this Christmas, what would it be?